Vathy 

Hotelul Mentor se găseşte în Vathy. Oraşul Vathy este capitala insulei Itaca încă din 1500 d.Hr. şi a fost identificat cu portul homeric Forkynos. Este construit în formă de amfiteatru, cu o intrare în golf îngustă, de 300 metri lăţime şi 930 metri lungime. Conform recensământului din 2001, populaţia numără 1.826 locuitori.

Datorită conservării arhitecturii tradiţionale ioniene, localitatea este considerată un peisaj urban de vizitat. De asemenea, în anul 1978 a fost caracterizată prin lege drept localitate tradiţională. La intrarea în port, în punctul numit Loutsa, panorama este dominată de o mică redută cu două tunuri. A fost construită în 1807, în timpul celei de-a doua ocupaţii franceze a insulelor ioniene. Vathy este inima vieţii de toate zilele a insulei. Aici se desfăşoară majoritatea activităţilor profesionale şi sociale, aici se găsesc băncile, muzeul de arheologie şi folclor şi centrul educaţional al insulei, care are o bibliotecă remarcabilă de 10.000 de cărţi de diferite genuri, dintre care 195 sunt volume vechi şi rare. Un autobuz face legătura între Vathy şi alte sate. De-a lungul verii, portul este în permanenţă un punct de trecere pentru iahturile private mari, deoarece, pe lângă frumuseţea lui naturală şi arhitectonică, oferă şi adăpost sigur împotriva vânturilor estive.

Lazaretto

Insuliţa „Lazaretto”, pe care se înalţă o biserică, se găseşte în portul Vathy. La origine, insuliţa îndeplinea funcţia de închisoare şi stabiliment sanitar de carantină. Când nu a mai fost folosită cu acest rol, a fost abandonată treptat. Clădirile s-au dărâmat complet la cutremurul din 1953. A fost amenajată aşa cum o vedem astăzi în timpul mandatului primarului Nicholas Kolyvas. Pe lângă faptul că este un simbol al portului Vathy, a devenit una dintre opţiunile favorite ale cuplurilor din Grecia şi din străinătate care caută un loc special pentru celebrarea căsătoriei. Pe timpul verii, datorită decorului unic şi atmosferei insulei, aici se celebrează aproape la fiecare sfârşit de săptămână nunţi şi botezuri.

Perachori

Aşezarea, cu o panoramă magnifică, este situată la aproximativ 3 km în nordul oraşului Vathy. Produsele tradiţionale din Perachori, ca vinul, mierea, strugurii, uleiul de măsline, delicatese, dulceţuri şi lichioruri, sunt renumite pentru calitatea lor excelentă. În sat este prezentă o Cooperativă Agricolă şi Turistică ce desfăşoară o activitate intensă în insulă. În afara localităţii moderne, se pot vedea ruinele aşezării medievale şi în jur de 10 biserici, unele decorate cu minunate picturi murale bizantine care ilustrează viaţa din acele timpuri. Bisericile Înălţarea Maicii Domnului, Sfântul Ioan şi Sfântul Nicolae sunt încă în curs de restaurare. Bisericile Adormirea Maicii Domnului şi Intrarea Maicii Domnului în Biserică au fost declarate monumente istorice ocrotite prin lege.

La distanţă de aproximativ 3 km de Perachori, la o altitudine de 500 metri, în zona Vouni, se găsesc ruinele mănăstirii Arhanghelilor, construită în 1645. Plimbarea pe poteca ce duce în acest loc aspru şi neîmblânzit este o experienţă unică. Pe platoul Marathias se află cărarea spre Izvorul Arethousa, menţionat de Homer, şi nişte ruine antice despre care se crede că ar fi fost crescătoriile de porci ale lui Eumaios, păstorul lui Ulise.

Kioni 

Se află la 23 km de Vathy şi este unul dintre cele mai frumoase sate tradiţionale din Marea Ionică. A fost construit în formă de amfiteatru în secolul al XVI-lea de către locuitorii zonelor muntoase din preajmă, care aveau nevoie de o ieşire la mare. Kioni este înconjurat de vegetaţie şi conservă autenticitatea arhitecturii din secolele trecute, totul contribuind la crearea unui peisaj de o frumuseţe extraordinară.

Din „Rachi” porneşte un drum care duce la plaja Mavronas şi alte câteva poteci care duc la plaja Plakoutses. Tot în zona Mavronas se găsea, până la sfârşitul secolului al XIX-lea, şi mănăstirea Sfântul Nicolae. A fost distrusă de cutremure (astăzi nu mai există decât biserica mănăstirii, în altarul căreia se găseşte un vechi capitel). În aceeaşi regiune, în secolul al XVII-lea s-a dat o bătălie cumplită între piraţi şi localnici, aceştia din urmă ieşind biruitori. În timpul dominaţiei britanice, în apropiere de zona Mavronas se aflau închisori. Pe culmea muntelui Rachi se află biserica Panagia Evagelistria, cu un edificiu remarcabil. De asemenea, se spune că ruinele descoperite în zona Lotza ar fi ale casei eroului Karaiskakis, de dinaintea revoluţiei din 1821. În aria „Psigadi”, la intrarea în golf, se află trei mori de vânt acum părăsite, dar care au funcţionat până la începutul Primului Război Mondial.

Frikes 

Pitorescul sat Frikes se află la 18 km de Vathy şi la el se poate ajunge atât din Platrithias, cât şi din Stavros. Potrivit cercetătorilor, aici s-ar fi găsit golful Rithres, amintit în poemele lui Homer. Satul a fost ridicat în secolul al XVI-lea de către locuitorii munţilor din jur, care aveau nevoie de o ieşire la mare pentru comerţ şi pescuit. Satul Frikes mai este asociat şi cu istoria modernă a insulei, anume de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. La 13 septembrie 1944, trupele de rezistenţă ale localnicilor au capturat nava de război germană „Antoinette”, care era ancorată în micuţul golf de aici, şi i-au luat prizonieri pe membrii echipajului. Satul este conectat direct cu insulele Kefalonia şi Lefkada, iar în timpul sezonului estiv găzduieşte multe ambarcaţiuni cu pânze şi bărci mai mici. Linia ţărmului este presărată cu plaje mici şi frumoase, cele mai atractive găsindu-se între Frikes şi Kioni, unde se poate ajunge uşor cu maşina. La multe plaje accesul nu este posibil decât pe mare, cu ajutorul bărcilor care pot fi închiriate din golf.

Anogi

Pe muntele Nirito, la o înălţime de 550 m deasupra mării şi la 15 km distanţă de Vathy se află satul construit la cea mai mare altitudine din insulă. Până în 1912, Anogi a fost capitala municipalităţii Nirito. Peisajul aici este aspru şi stâncos şi iarna se întâmplă de multe ori ca satul să fie învăluit în nori şi ceaţă, creând un decor fără seamăn. În imediata apropiere a satului sunt risipiţi megaliţi uriaşi, care îi impresionează pe vizitatori cu prezenţa lor impunătoare. Numeroasele elemente din perioada veneţiană în arhitectura clădirilor dovedesc faptul că Anogi era odinioară un sat înfloritor, în ciuda faptului că în zilele noastre nu mai are decât câţiva locuitori. Aici se găseşte biserica bizantină Panagia, declarată monument ocrotit prin lege. A fost construită în secolul al XII-lea şi este decorată cu picturi splendide în interior. Turnul bisericii a fost ridicat în 1682. Lângă satul modern există şi acum rămăşiţele vechii aşezări, cu o vegetaţie densă şi structuri arhitectonice defensive.

Exogi 

Unul dintre cele trei sate munteneşti şi una dintre cele mai vechi aşezări din Itaca, situat la 21 km de Vathy şi la o altitudine de 350 m, pe muntele Niion. În Evul Mediu şi la începutul perioadei veneţiene era una dintre principalele aşezări din Itaca, deoarece oferea o vizibilitate bună spre nordul insulei şi siguranţă împotriva invaziilor piraţilor. În primii ani ai secolului al XIX-lea, locuitorii lui s-au mutat în Stavros şi în Platrithia ca urmare a unei scăderi dramatice a densităţii populaţiei. Până în 1912 a făcut parte din municipalitatea Polyktorios. Satul este pitoresc, cu edificii noi şi vechi foarte frumoase şi cu o panoramă superbă spre est. De aici se pot admira Platrithias, Frikes, parte din ţărmul continental al Greciei şi insulele Lefkada, Meganisi, Kalamos, Arkoudi şi Atokos. La sud-est de Exogi se găseşte izvorul Melanythros, o zonă şi un loc menţionate în scrierile homerice şi care şi-a primit numele de la culoarea neagră a apelor sale. La câţiva metri de Melanythros, înspre nord, se află situl arheologic Agios Athanasios, identificat de mulţi cercetători cu palatul lui Ulise. Mai mult, Universitatea din Ioannina a organizat aici campanii de săpături, obţinând rezultate interesante.

La aproximativ 2 km de aşezare, pe munte, se înalţă vechea mănăstire a Fecioarei Maria din Pernarakia, activă până în timpul Primului Război Mondial. În a treia zi de Paşti aici se organizează serbări. Priveliştea de pe munte nu are seamăn. În curtea mănăstirii se află mormântul martirului naţional Iakovos Mavrokefalos, mai cunoscut ca Papa-Iannis, executat de soldaţii germani în Vonitsa la 13 iulie 1944. El a fost ultimul care a renovat mănăstirea. Cea mai aprinsă dorinţă a lui, neîndeplinită, a fost să se retragă şi să moară înPernarakia.

Stavros

Este cel mai mare sat din nordul insulei Itaca. Se află la 17 km de Vathy şi are o viaţă comercială remarcabilă, disproporţionată faţă de micimea aşezării. A fost construit în secolul al XVI-lea, în timpul mutării populaţiei din satele de munte Anogi şi Exogi spre zonele mai joase. Fiind un nod de circulaţie dinspre şi înspre Vathy, cu acces direct la porturile Frikes şi Polis, a devenit un centru comercial major. În partea nordică a satului, pe dealul Pilikata, unde – potrivit unor cercetători – s-ar fi aflat cetatea lui Ulise, săpăturile arheologice au scos la lumină urmele unor aşezări umane din Neolitic şi din perioada corintică. În această zonă se găseşte un muzeu cu o expoziţie ce conţine descoperiri arheologice deosebite. Portul satului Stavros este Golful Polis, la 1,5 km de piaţa centrală a localităţii, un loc pitoresc, cu bărci de pescuit. Sub apele lui e scufundată şi pierdută aşezarea antică.

Lefki, Cavos

Construit de-a lungul principalei şosele care traversează insula, la o altitudine de 160 m şi aproximativ 13 km de Vathy, pe versantul vestic al muntelui Nirito, este primul sat întâlnit pe drumul spre nordul insulei. Locul în care este amplasat dovedeşte că satul reprezenta un punct strategic pentru cei care doreau să controleze traficul pe canalul care desparte Itaca de Kefalonia. Este un sat mic şi liniştit, fără viaţă comercială, iar locuitorii lui se aprovizionează din Stavros, satul învecinat. Fiind locul ideal pentru a te delecta privind apusul de soare, satul Lefki – numit uneori şi „balconul insulei Itaca” – oferă o panoramă unică a mării şi insulei Kefalonia. Din sat, drumul duce spre zona Cavos. Întreaga zonă Cavos îşi impresionează vizitatorii cu peisajul natural sălbatic şi cu priveliştea incomparabilă pe care o oferă. Din Cavos porneşte o cărare ce duce la bisericuţa Sfântul Gheorghe, unde anual se ţine o serbare pentru hram.

Platrithias

Comuna Platrithias, alcătuită din satele Kollieri, Agii Saranda, Platrithias, Lachos şi Frikes, este situată la 2 km de Stavros, înspre nord. Dezvoltarea aşezărilor umane a fost favorizată aici de condiţiile optime pentru cultivarea pământului, cu vegetaţie şi recolte bogate, dar şi de privilegiul de a avea cel mai abundent izvor de apă din insulă, în zona Kalamos. În Platrithias se conservă construcţii tradiţionale cu elemente neoclasice şi veneţiene, în timp ce în zona Melanythros se efectuează campanii de săpături arheologice cu descoperiri interesante.

Cătune

Aetos

O mică aşezare cu câteva case de-a lungul ţărmului, în cel mai îngust punct al insulei, colina care leagă partea sudică de nord, la 4 km distanţă de Vathy. Muntele de aici are 380 metri înălţime şi pe el se găsesc „Zidurile Ciclopice”. Numele vine de la forma de vultur cu aripile pe jumătate deschise, creată de munte şi de cele două plaje Aetos şi Piso Aetos.

Piso Aetos

O aşezare cu numai câteva case, bărci de pescuit şi o plajă mare situată în faţa unei livezi de măslini. Zona se întinde la sud-vest de Aetos, iar golful de aici este folosit ca punct de legătură pentru linia de feriboturi între Kefalonia, Lefkada şi Astakos.

Agios Ioannis

Şoseaua începe în centrul satului Lefki, în drumul spre Stavros, şi ajunge la sătucul Agios Ioannis, unde se pot vedea câteva case construite lângă magnifica plajă Aspros Gialos. Tot aici există şi câteva poteci, ideale pentru iubitorii de plimbări: ele duc la plaje mici, izolate şi liniştite. Lângă biserica Ai Giannis din acest sat se află un măslin care are circumferinţa trunchiului de aproape 18 metri. Localnicii îl numesc „măslinul lui Laerte”. 

Marmakas

Cătunul Marmakas (Lakos şi Roboti) face parte din comuna Platrithias şi, potrivit recensământului din 1951, are 22 de locuitori. Datorită frumuseţii neasemuite, atrage turişti din toată lumea. În golful Roboti se găseşte o mică insulă pe care se înalţă biserica Sfântul Nicolae, sărbătorit în ziua de 10 mai. Capela a fost distrusă de cutremurul din 1953 şi a fost reconstruită în 1992 de organizaţia culturală „Tilemachos”, care a readus la viaţă şi obiceiul sărbătoririi hramului bisericii. De atunci, la 10 august în biserica Sfântul Nicolae se celebrează o liturghie pentru marinari şi emigranţi. Organizaţia a restaurat şi curtea capelei, construind scări de piatră pentru pelerini şi plantând pini şi eucalipţi.